Numele lui Tudor Arghezi, Ion Barbu, George Topârceanu și Alexandru Macedonski sunt pentru unii simple intrări din dicționarul de literatură ori idei care vin în minte atunci când vrea să arate că literatura română nu este lipsită de valoare, chiar dacă nu le-au citit opera. Pentru alții au fost terori în perioada școlii și a examenului de bacalaureat, în mare parte din cauza manierei în care au fost prezentați. O incursiune în viețile lor personale, cu înțelegerea parcursului, a întâmplărilor extraordinare, a dependențelor și dorințelor care le-au influențat stilul de a scrie, îi poate face să ni se pară umani, nu simple poze din manualele și istoriile literare, cât și să ofere o altă perspectivă asupra unor texte care altădată au părut plictisitoare.
Bibliografie:
ARGHEZI, Tudor, „Cuvinte potrivite”;
BARBU, Ion, „Joc secund”;
CĂLINESCU, George, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”;
CIOCULESCU, Șerban, „Amintiri”;
IONIȚĂ, Magdalena, „Prin cafenelele din Micul Paris”;
MANOLESCU, Nicolae, „Arca lui Noe”;
OIȘTEANU, Andrei, „Narcotice în cultura română”;
SIMION, Eugen, „Scriitori români de azi”, vol. II-III;
TOPÂRCEANU, George, „Poezii”;
VIANU, Tudor, „Arghezi, poet al omului”;
VIANU, Tudor, „Scriitori români din secolul XX”.