Discuția despre existența unei bucătării românești și specificul acesteia a animat – ba chiar inflamat – spiritele de multă vreme. Nu de puține ori, chestiunea a fost abordată din perspectiva unicității preparatului, a demonstrării originii sale ori după instinctele individuale. Scopul acestui documentar nu este căutarea unor origini mitologice ale mămăligii ori a autorului mititeilor, ci de a oferi o prezentare schematică a factorilor geografici, istorici și culturali care au format identitatea gastronomică a românilor și de a individualiza gusturile care au făcut carieră pe mesele de aici, așa cum le-au descris etnografii, gastronomii, istoricii și – desigur – cum le preferăm și noi.
Și pentru că subiectul nu a putut fi digerat într-o singură discuție, am revenit cu partea a doua, ce cuprinde unele dintre mai cunoscute preparate ale gastronomiei naționale:
SARMALE – origini și varietăți, evoluția mâncărurilor festive în alimentația curentă
CIOLAN CU FASOLE – influențele germane în gastronomia românească și manierele de servire
PAPANAȘI – deserturile specific bucătăriei naționale
PLĂCINTĂ DOBROGEANĂ – specificul gastronomic ale principalelor regiuni
Bibliografie:
BACALBAȘA, Constantin, „Dictatura gastronomică”;
BĂRBULESCU, Constantin, „România medicilor”;
CLAUDIAN, Ioan, „Alimentația poporului român”;
CONSTANTINESCU, Mircea, „Cum îndemult odinioară bucureștenii petreceau”;
COSCO, C., „Când era bunica fată...”;
DOBRESCU, Maria, „Bucătăria modernă”;
KOGĂLNICEANU, Mihail; Negruzzi, Costache, „Carte de bucate boierești”;
NICOLAU, Aurora, „Plăcerile păcătoase ale gastronomiei”;
PÎRJOL, Florina Elena, „Ce mănâncă mahalaua: portret al periferiei în proza românească”;
ROMAN, Radu Anton, „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”;
STOICA, Octavian, „De-ale gurii din bătrâni”;
TEODOREANU, Alexandru O. (Păstorel), „De re culinaria”;
TEODOREANU, Păstorel, „Gastronomice”;