Nimic nu pare mai categoric decât boala. Altfel de ce ne-am saluta, în mod obsesiv, cu „Să fim/să ne vedem/să umblăm sănătoși!”? E drept că și istoria ne-a dat destule motive să ne temem de molime precum ciuma, holera ori tifosul, marile belele aruncate de viruși asupra noastră, însoțite de o cohortă de asistenți mai mici, dar deosebit de deranjanți: de la dalac la „bube dulci”. Pe lângă anxietate, acești agenți premergători ai morții au produs, de-a lungul timpului, o sumedenie de leacuri, unele demne de scena comicului absurd, altele surprinzător de eficiente, cât și o armată de șarlatani care au exploatat temerile oamenilor oferindu-le - e trist, dar se întâmplă și astăzi - leacuri minune pe bani grei. Dar sunt și figuri luminoase, de oameni dedicați, prin a căror muncă și inteligență au fost salvate mii de vieți și față de care avem o datorie permanentă de recunoștință.
BIBLIOGRAFIE:
„Inegalabilul Davila – Prin inimă am trăit, prin inimă mor”;
BARASCH, Iuliu, „Medicină de pionierat în Țara Românească”;
BĂRBULESCU, Constantin, „România medicilor. Medici, țărani și igiena rurală în România (1860-1910)”;
BRAVICIANU, D., Noțiuni de Higienă și Medicină Populară”;
BUJOREAN, George, „Boli, leacuri și plante de leac”;
CRĂINICEANU, Gheorghe, „Igiena țeranului român”;
GOMOIU, Victor, „Biserica și medicina”;
MAJURU, Adrian, „Familia Minovici – univers spiritual”;
MANOLESCU, N., „Igiena Țeranului”;
SAMARIAN, Pompei, „Medicina și farmacia în trecutul românesc, 1382-1775”.